Am avut o perioadă în care le făceam în fiecare zi. Erau cel puțin echivalentul unei cafele. Mă simțeam super energizat și plin de viață. Dar astăzi nu la dușurile cu apă mă refer ci la altfel de dușuri. Nu mai știu exact ce am postat într-o zi, poate chiar povestea de ați văzut-o și voi zilele trecute și am primit un comentariu de la o prietenă care mi-a zis “drama queen” Nu știu dacă era de rău sau de bine. Știu că îmi tot răsună vorbele astea de câte ori vreau să postez ceva mai dramatic și mă opresc. Mi-am luat, cred că prea în serios, rolul ăsta de optimist. Nu că nu aș fi așa , pentru că așa sunt de când mă știu. Încurajez pe toată lumea. Sunt pozitiv, îmi place să fac clipuri motivaționale și să susțin mereu că avem oportunități, trebuie doar să sperăm la ele, să le căutăm. Este destul de tristă viața când suntem conștienți de toate rele care se întâmplă. Încă nu suntem suficient de maturi emoțional încât să renunțăm la războaie. Să ne asigurăm că au toți copii ce mânca. Că toți bătrânii sunt îngrijiți. Că nimeni nu este abuzat, chinuit, nedreptățit. Așa că suntem cumva datori să fim optimiști să avem speranța că lucrurile vor fi mai bune. Ăsta este și un motiv pentru care rețelele de socializare cenzurează dramele și împing în față distracțiile și voia bună. Ieri am fost să mănânc o pizza în cartierul unde am locuit până de curând. Am trecut pe lângă service-ul din bloc, chiar de lângă magazinul non stop. Aici l-am cunoscut pe tipul care mi-a făcut schimbul de ulei și filtre. Niciodată nu am avut o experiență mai faină la service. Mi-a cerut actele să vadă ce comandă. Mi-a spus să revin a doua zi la programare. Am lăsat mașina 2 ore și când am revenit am fost surprins să văd că pe lângă cartonașul unde menționase data și nr. de km, îmi completase apa de la parbriz și curățase bine de praf tot ce era sub capotă și dăduse cu silicon. Niciodată motorul nu fusese așa de bine lustruit, poate doar când a fost nou. Un băiat calm, blând și mai ales profesionist.